Clash of the Titans VGA 2014 – ASUS Geforce GTX 780 Ti DirectCU II vs ASUS Radeon R9 290X DirectCU II

Prezentare

Ambalajul (identic la ambele placi), ofera o buna protectie, este aratos, contine un adaptor de alimentare cu 8 pini, CD-ul cu drivere si aplicatii precum si doua seturi de accesorizare a mastii exterioare. Aspectul accesorizarii in vederea unui aspect mai frumos nu conteaza in acest articol dar nu se supara nimeni pentru acest mic “feature”.

Trecand peste aceasta parte neinteresanta, ajungem la cele doua placi si primul lucru pe care l-am remarcat a fost sistemul de racire care pe langa ca nu mai ocupa 3 sloturi, este si foarte aratos, in special ventilatoarele dand un aspect foarte interesant. Ambele placi au acelasi sistem de racire, de care ne vom acupa mai in amanunt la capitolul dedicat.

Incet incet ajungem si la “miezul problemei”, adica PCB-urile celor doua placi: am spus in pagina anterioara ca GTX 580 DirectCU II este un etalon al calitatii si soliditatii, caruia cu greu ii poti gasi vreo slabiciune, atentia pentru detalii fiind desavarsita.

PCB-urile respecta designul consacrat DC2 (culoare neagra, VRM in linie, radiatoarea solide pe VRM) dar la o comparatie atenta cu GTX 580 observam cateva diferente dar nu in favoarea placilor noi. R9 290X-ul este echipat memorii Elpida BBBG (certificate sa ruleze la 1500MHz), iar pe GTX 780 Ti intalnim deja cunoscutele si performantele Hynix R2C (certificate la 1750MHz cu 1.6v), fiind destul de capabile pe un GPU cu controller de memorie bun de frecvente de peste 2GHz.

Este un fapt cunoscut ca memoriile Samsung ofera cel mai bun comportament in privinta scalarii cu voltajul si a racirii extreme (GTX 580 DC2 are memorii Samsung), varfurile de gama Hynix se overclockeaza foarte bine dar nu raspund intotdeauna bine la supravoltare si pot avea probleme mai mari la frig decat cele Samsung), iar Elpidele pe langa ca au frecventa default foarte mica, sunt cunoscute ca nu scaleaza cu voltajul.

Cele prezentate mai sus sunt “concluzii generale”, dar intotdeauna trebuie probat, pentru ca exista cazuri si cazuri, iar exceptiile de la regula au fost intotdeauna prezente in acest domeniu. Alt aspect care nu este in favoarea celor doi concurenti (cel putin teoretic) este filtrarea folosita la VRM: GTX580 DC2 are condesatori ceramici, polimerici, cu tantal si proadlizer, adica filtrarea acopera toata gama de frecvente parazite si ofera cel mai bun timp de raspuns.

“Dozens of decoupling capacitors in combinations that included aluminum electrolytic capacitors used at 100 kHz or less, tantalum capacitors in the 100 kHz to 10 MHz band, and ceramic capacitors corresponding to 100 MHz to 1 GHz or more were finally used to suppress noise. In contrast, one type of Proadlizer can cover a frequency area of dozens of KHz to 1 GHz that used to be covered by several types of decoupling capacitors. As well as featuring a lower impedance of the total frequency area than the conventional synthesized capacitor, it has a very flat characteristic. Due to these superior features, the Proadlizer is able to provide an even more stable power line. This allows several Proadlizers to replace dozens of capacitors. In other words, the Proadlizer not only realizes compactness and flexibility but also reduces the board mounting load and contributes to enhanced reliability.”

La GTX 780Ti DC2 nu avem tantali si proadlizer, iar R9 290X are doar condesatori ceramici si polimerici. Cum teoria este frumoasa dar nu intotdeauna se potriveste cu practica (si este folosita de cele mai multe ori pentru “tam-tam” de marketing) , un VRM compus doar din condensatori ceramici si polimerici functioneaza foarte bine, iar adaugarea unor condensatori de alt tip nu aduce nici o imbunatatire, am vrut sa punctez doar teoretic o scadere a calitatii constructiei celor doua placi, care aproape sigur nu are impact asupra performantei.

Mufele de alimentare: 2 x 8 pin la GTX 580 DC2 / GTX 780 Ti DC2 si 8 pin + 6 pin la R9 290X. Chiar daca consuma semnificativ mai putin in aceleasi conditii (dupa cum vom vedea la capitolul racire), 290X-ul trebuia sa aiba doua mufe de 8 pini, fie si numai din motive de estetica sau “reputatie”.

Aceste aspecte defavorabile in raport cu etalonul nu fac din cele doua placi ceva slab, ele sunt mult superioare referintelor, si foarte potrivite pentru overclocking. Singurul luru pe care il pot trece deocamdata la puncte negative este memoria Elpida de pe R9 290X, (preferam sa vad Samsung de 0.28ns pe ambele placi), spun deocamdata pentru ca testul practic (voltmod + OC) ne va conduce la concluziile finale.