Studiu de OC – Intel Core i7 4790K & Intel Pentium G3258 – aer, apa, phase-change, DICE & LN2

Racirea pe apa este utilizata de ceva vreme si a devenit populara pentru un simplu motiv – apa are o conductivitate termica mai buna decat aerul. Un sistem de racire cu apa are mai multe componente – waterblock-ul este partea care preia caldura de la procesor, radiatorul este punctul in care apa este racita iar pompa pune in miscare lichidul din circuit. In mod ironic, agentul nostru de racire (apa) este racit in ultima faza de acelasi agent de racire ca si in cazul racirii pe aer (ventilatoare sufland aer peste radiator). Cu toate acestea schimbul de caldura dintre mediul ambiental si procesor este mai eficient din cauza conductivitatii termice a apei si a suprafetei mai mari a radiatoarelor.

Totusi, circuitele serioase de racire cu apa au si dezavantaje – trebuie sa cumparati componente costisitoare si sa ansamblam cu grija circuitul. Daca nu vreti sa mergeti atat de departe, exista o ala solutie numita racire pe apa All-In-One, sau mai simplu AIO.

Asta inseamna ca veti cumpara un circuit inchis preansamblat pe care trebuie doar sa-l montati in carcasa. Principalele avantaje reprezinta lipa grijilor legate de scurgeri precum si pretul mult mai prietenos. Dezavantajul este ca sunteti limitati la componentele pe care producatorul alege sa le foloseasca (pompa, radiatorul etc) iar de multe ori pompele folosite in sistemele AIO nu sunt la fel de performante prin comparatie cu kiturile DIY, spre exemplu.

In acest caz am folosit un sistem AIO destul de puternic de la Enermax, denumit Enermax Liqtech 120X, alcatuit dintr-un waterblock + pompa + un radiator de 120mm echipat cu doua ventilatoare de 120mm.