Studiu de OC – Intel Core i7 4790K & Intel Pentium G3258 – aer, apa, phase-change, DICE & LN2

Suntem pe LAB501, casa campionilor mondiali in overclocking si a fanilor infocati ai overclockingului, asa ca in mod normal nu as fi explicat aici ce este overclockingul. Totusi, de data aceasta, si doar de data aceasta, ma gandesc ca poate avem cititori noi interesati de overclocking sau utilizatori care au folosit doar racirea pe aer pana acuma care citesc acest articol pentru a invata despre metodele de racire alternative. Asa ca audienta cunoscatoare poate sari peste aceasta pagina. Overclockeri incepatori, aceasta pagina este pentru voi. Fiti atenti!

Poate nu ma veti crede, dar nu de putine ori sunt intrebat “ce este overclockingul”. Fie ca este la un eveniment unde organizam un show live (precum Dreamhack sau LSE), fie cand unii din prietenii mei mai noi ma intreaba ce fac pentru a-mi castiga existenta, sau despre ce era vorba in concursul pe care ne-au vazut castigandu-l….Iar raspunsul este intotdeauna acelasi – overclockingul poate fi definit ca impingerea limitelor unei componente peste frecventa planificata de producatori.

In principiu, tot ce gasim intr-un calculator ruleaza la o anumita viteza (frecventa), indiferent daca vorbim despre procesor, placa video, memorie, dispozitive PCI, controller S-ATA sau controller USB. Cu unele dintre acele viteze nu vreti sa va jucati pentru ca sistemul va inceta sa functioneze corect (de exemplu S-ATA, PCI etc), dar exista si acele viteze pe care le puteti adjusta putin fara a provoca probleme. Vorbim aici despre procesor, VGA (placa video) si memorie. Puteti urca frecventa bine peste specificatiile din fabrica, castigand astfel un spor de performanta.

Desigur, este foarte usor sa overclockam in ziua de azi, dar nu asa statea situatia cu ani in urma. De fapt, producatorii incercau tot ce puteau pentru a te opri, pentru ca astfel nu mai aveai nevoie de un calculator mai scump daca puteai overclocka o versiune mai iefina pana atingeai aceleasi performante. Cu toate acestea, partea amuzanta este ca unul din primele overclockuri au fost realizate in 1983 de nimeni altul decat…Intel. Nu glumesc – acestia vindeau procesorul Intel 8088 catre IBM, care setau frecventa procesorului in calculatorul comercializat de ei la 4.7MHz, in timp ce Intel oferea acelasi model 8088 tactat la 8MHz.

Insa pasionatii de hardware nu au avut o calatorie usoara atunci, din moment ce de cele mai multe ori aveau nevoie de cunostinte solide de hardware pentru a modifica piesele necesare pentru overclocking deoarece majoritatea componentelor dintr-un calculator rulau la aceeasi frecventa, respectiv front side bus (FSB). Prima mare descoperire a venit in 1992, odata cu introducerea lui 486DX2 (sau i486DX2), cand un concept pe care cu totii il stim si folosim astazi a fost introdus – multiplicatorul.

Acesta permitea procesorului sa ruleze la viteze mai mari decat FSB-ul (2x in acest caz), iar multi oameni si-au “upgradat” procesorul 486SX la vitezele lui DX2 (de la 25MHz la 33MHz) prin simpla mutare a unui jumper pe placa de baza. Pe de alta parte lansarea lui 486 a mai adus ceva in plus si anume ventilatorul montat pe radiator. Pana atunci, toate procesoarele era racite pasiv cu un radiator de aluminiu sau cupru de mici dimensiuni.

1998 a adus o alta mare descoperire – nasterea lui Celeron 300A (un procesor tactat la 300MHz cu nucleu Mendocino, bazat pe un FSB de 66MHz si un multiplicator blocat la 4.5) si Abit BH-6. Celeron 300A a fost unul dintre primele procesoare cu adevarat overclockabile, iar placile precum Abit BH-6 au facut ca acest lucru sa fie posibil. Puteam tacta Celeron 300A la 450MHz pur si simplu prin folosirea frecventei de 100MHz pentru FSB, majoritatea fiind chiar stabile la aceste viteze.

Introducerea placii Abit BH6 a insemnat si altceva – a fost prima placa de baza care permitea schimbarea tuturor setarilor din BIOS, fara a fi nevoiti sa mutam jumperi sau comutatoare dip pe placa de baza. Si cred ca prin aceasta combinatie, acum 15 ani overclockingul a inceput sa devina popular, ceva de care mai toti entuziastii PC sa se poata bucura si nu doar clubul inginerilor electronisti.