În fapt, nu există realitatea obiectivă

Lumea înconjurătoare, așa cum o observăm noi, este rezultatul: metodei de investigare utilizate, al simțurilor noastre și al modelelor noastre mentale (modul în care interpretăm datele furnizate de simțuri).

Omul este măsura tuturor lucrurilor, dar în alt sens decât cel original al lui Protagoras (fiecare om, în baza propriei experiențe de viață, se raportează în mod diferit la „adevăr”), și anume în acela că tot ceea ce observăm este, în fapt, o construcție specifică omului (tehnologie, simțuri și mintea umană).

Dar realitatea nu are nicio natură obiectivă, intrinsecă.  Lucrul-în-sine a lui Kant, natura așa cum este ea când nu se uită omul – nu există. Lumea este stric rezultatul măsurătorii și interpretării măsurătorii. Inițial pare dificil de înțeles acest lucru, pentru primul gând este acela că un lucru are un fel al lui de-a fi, dincolo de orice metodă de observare, dar veți vedea că, în fapt, o asemenea abordare este absurdă.

Iar faptul că nu există o natură obiectivă are, desigur, efecte asupra cercetării științifice, pentru că pune limite de nedepășit.